Despre soare.

E fascinant faptul cum o rază de soare poate ferici un simplu muritor. Un fir de căldură care pătrunde pe chip, și penetrează corpul pentru a lega inima cu fericire. Deseori m-am întrebat : de ce? Doar, la drept vorbind, mulți neglijează și rup acest fir auriu care aduce tandrețe și împăcare.

Veșnicul "fii normală", "nu umbla pe dealuri", "lasă cerul, că mâine îl vei fotografia" sau "ce sens găsești în asta?"; sunt niște cuțite care omoară eul , lumea interioară, individualitatea, acel "ceva" pe care-l am. Și poate dintr-o parte va arăta straniu, dar eu iubesc sa-mi scot la iveală sufletul, pentru că, în cele din urmă, măștile se destramă, cad pur și simplu, și atunci la ce bun să ascund ceea ce într-un final va fi văzut.
Da, vorbeam despre soare. Cineva spunea,că soarele e aurul celor săraci. Eu cred că unii chiar sunt săraci. Nu, nu-i o insultă intenționată. Eu aș spune că suntem săraci în trăiri adevărate, sentimente sincere, zâmbete calde și afecțiune. Și în simpla bucurie și încântare pentru faptul că trăim. Că putem vedea lumea așa cum e ea, frumoasă.
E-atât de trist și neînțeles, că nu privim la cer mai des...că nu culegem flori și nu zâmbim, noi, care-atât de repede murim.