Dezvață-te!
E-a dracului de oribil când ai o dependență pentru ceva sau cineva. Și eu nu vorbesc despre dragoste sau îndrăgostire.
Dependenți de dulciuri, internet, like-uri, fericire aparentă cu durata de maximum 0,01 s; dependență pentru bani, stare și atitudine bună, cerșită de la alții. Trăim de dragul unei clipe de desfătare, sau cu gândul naiv că " mâine va fi mai bine".
Deseori,nu observi cum devii prada unei deprinderi, de la care cu greu poți pleca fără regret. Nu e nimic straniu în asta, omului pur și simplu îi este bine în zona asta de confort, pentru că, când te deprinzi cu ceva,asta intră în modul tău de viață, îți modifică viziunea și viitorii pași. Ar fi o greșeală să spun acum,că aș renunța cu ușurință la internet, sau la o tradițională cafea pe care o servesc deja de 5 ani, în fiecare dimineață la ora 7:00. Sau, barem,că sunt gata să întrerup conversația cu o persoană, de la care zilnic primesc mesaje care-mi fac ziua mai frumoasă.
Câteodată mă urăsc pentru faptul că sufletul meu se dă gata în fața unor astfel de dependențe. Când din capătul celălalt ața se rupe, iar eu, din partea mea mă aleg cu dezamăgire.
Un sentiment ucigaș, și, cred că cel mai înnebunitor. Te dezamăgești în oameni,te dezamăgesc faptele lor, sau poate speranțele pe care le-ai avut pentru ceva? Oricum, e foarte probabil, ca în final să rămâi un om zdrobit, care nu are în suflet nimic, în afară de speranța oarbă. Acea stare când te frământă gânduri, te mănâncă totul înăuntru, când în interior urlă sufletul. Când ești cu ochii legați, iată formularea potrivită.
Nu știu, eu cred că totul începe de la noi, și anume de la cap, adică creierul este acela care ne creează această stare oribilă. Și atâta timp cât tu nu vei lupta împotriva dependenței, consideră-te mort, sclav al propriilor gânduri. Dacă cineva e capabil să-ți repare creierul, atunci doar tu ești acela.
Dependenți de dulciuri, internet, like-uri, fericire aparentă cu durata de maximum 0,01 s; dependență pentru bani, stare și atitudine bună, cerșită de la alții. Trăim de dragul unei clipe de desfătare, sau cu gândul naiv că " mâine va fi mai bine".
Deseori,nu observi cum devii prada unei deprinderi, de la care cu greu poți pleca fără regret. Nu e nimic straniu în asta, omului pur și simplu îi este bine în zona asta de confort, pentru că, când te deprinzi cu ceva,asta intră în modul tău de viață, îți modifică viziunea și viitorii pași. Ar fi o greșeală să spun acum,că aș renunța cu ușurință la internet, sau la o tradițională cafea pe care o servesc deja de 5 ani, în fiecare dimineață la ora 7:00. Sau, barem,că sunt gata să întrerup conversația cu o persoană, de la care zilnic primesc mesaje care-mi fac ziua mai frumoasă.
Câteodată mă urăsc pentru faptul că sufletul meu se dă gata în fața unor astfel de dependențe. Când din capătul celălalt ața se rupe, iar eu, din partea mea mă aleg cu dezamăgire.
Un sentiment ucigaș, și, cred că cel mai înnebunitor. Te dezamăgești în oameni,te dezamăgesc faptele lor, sau poate speranțele pe care le-ai avut pentru ceva? Oricum, e foarte probabil, ca în final să rămâi un om zdrobit, care nu are în suflet nimic, în afară de speranța oarbă. Acea stare când te frământă gânduri, te mănâncă totul înăuntru, când în interior urlă sufletul. Când ești cu ochii legați, iată formularea potrivită.
Nu știu, eu cred că totul începe de la noi, și anume de la cap, adică creierul este acela care ne creează această stare oribilă. Și atâta timp cât tu nu vei lupta împotriva dependenței, consideră-te mort, sclav al propriilor gânduri. Dacă cineva e capabil să-ți repare creierul, atunci doar tu ești acela.
Комментарии
Отправить комментарий