Ceea ce mă doare.

Și când am văzut chipul acelui om în vârstă, stând lângă zebră și așteptând fiecare pieton pentru a-l conduce, mi s-a înmuiat inima și mi-am amintit de Ele. Le-am văzut chipul, ochii plini de lacrimi,de câte ori veneam la ele în vizită. Mi-am adus aminte că ele nu mai sunt, că timpul cela frumos a trecut.
Tot ce-i frumos trece, se scurge atât de repede încât nu înțelegi ce se întâmplă.
Omul acela mi-a apărut din senin. Și mi-a topit ochii și lacrimile din ei. I-am surâs încet; apoi am parcurs trecerea de pietoni și ziua mi s-a schimbat.  

Nu știu ce a fost asta. Probabil că sufletul meu încă le are pe Ele alături în realitate. Și doar seara, când rămân singură cu gândurile mele, îmi amintesc că Ele nu mai sunt. Ce înseamnă să nu fii? Înseamnă să mori atât pentru tine cât și pentru alții. Și păcat că-s realistă; să fi fost cu capul în nori, aveam să uit de aceste gânduri.
E uimitor cum poți să-ți schimbi singur, într-o secundă, ba mai puțin de atât, culoarea dispoziției. Să înlocuiești în sufletul tău soarele cu luna, sau cu cerul înnorat.
Cum îți creezi lumea interioară așa și vei trăi în ea. Tu ești singurul om ce poate să te facă fericit. Nu așteapta fericirea din cer. Până nu ți-o creezi cu mâinile proprii nu o vei primi. Totul începe de la tine și totul se termină cu tine.
M-am convins de acest lucru ceva timp în urmă. Am înțeles că nu e cazul să aștept ceea ce doresc, de la altcineva. Nimeni nu-i cointeresat să te ajute, până în momentul când tu însuți ceri acel ajutor.
Citisem recent că noi suntem cei ce ne împotrivim propriilor vise, cu toate că nutrim ceva, căutăm totuși cauze spre irealizarea dorințelor noastre. Sunt anume acea persoană. Dar cel care nu riscă, nu se alege cu nimic. Astfel se îndeplinesc visurile. Astfel îmi voi îndeplini visul meu.