Pune-ți pe cântar mai întâi sufletul...

Ce ziceți să vorbim despre frumusețe?

Dar pentru început, vreau să vă atenționez că în postarea dată nu va fi nici un cuvânt în legătură cu frumusețea pe care dumneavoastră o cunoașteți și o doriți cu tot sufletul și trupul.
Dacă aveți de gând să citiți ceva din domeniul "beauty industry" sau "beauty secrets" închideți rapid acest articol, veți rămâne complet dezamăgiți, căci aici voi expune doar adevărul, mai corect spus, conceptul adevăratei frumuseți.Cu toții( conștient sau nu) avem un singur gând : de a arăta frumos, de a fi frumoși, de a crea o impresie bună cu ajutorul imaginii noastre.
Ce-ar fi dacă sufletul ar înlocui chipul și întreg corpul nostru, aducând la iveală ființa noastră adevărată? Unii ar avea noroc, alții mai puțin, cutare în general ar speria tot ce-i viu în jurul său. Dacă încă n-ați conștientizat, imaginea sufletului are o putere mult mai mare asupra altei persoane, în detrimentul celei estetice, adică a chipului cioplit cu farduri, fonduri de ten și mascara. Cu toate că,de la început efectul este inversat,dar, până la o anumită perioadă, când ai de-a face nu cu frumusețea exterioară ci cu conținutul lăuntric.
De la început te îndrăgostești în chip, dar mai apoi înțelegi că exteriorul se șterge, se distruge, și vine timpul să-i vorbești nu figurii frumoase și atrăgătoare, ci inimii, sufletului. Ce să faci atunci când nu ai cu cine vorbi? Când înțelegi că ai petrecut timpul, ai plâns, ți-ai revărsat durerile lângă o păpușă zâmbitoare, care-i făcută ca și celelalte, din plastic durabil...
Nu pot sa contrariez ideea că, frumusețea exterioară contează,dar, ea este importantă doar de la început. Sunt chipuri frumoase cu draci în interior, și de asemenea sunt chipuri cu defecte (pistrui, linii curbe ale nasului, ochi prea mari, păr mereu buclat neuniform, buze diforme dar unice),individuale dar speciale, unice,aș spune, căci unicitatea te face să te îndrăgostești în om, nu sprâncenele vopsite, genele alungite și unghiile artificiale.
Ești frumos așa cum ești, și cu siguranță se va găsi cineva care te va iubi pentru unicitatea ta, cu toate defectele, pistruii, ochii mari și părul nearanjat.
Frumusețea exterioară constă în zâmbetul sincer, dăruit unui necunoscut ; frumusețea este când te bucuri de cerul înstelat și de pacea din jur, de prezența celor dragi, așezați împreună la masă; de asemenea frumusețe putem numi devotamentul, generozitatea ,prietenia și nu în ultimul rând nevinovăția de copil.Atunci când ești singur, să nu te gândești că nimeni nu te iubește. Există un număr destul de mare de oameni care țin la tine și te apreciază pentru frumusețea ta. Aceștia sunt: mama,tata, sora, fratele, prietenul tău, chiar și câinele tău(dacă-l ai, desigur)și mulți alții.Undeva, fără să știi, trăiește cineva pentru tine, și acel cineva așteaptă ca într-o zi să-ți cunoască sufletul, neobservându-ți chipul.
Suntem cu toții frumoși, chiar dacă nu știm asta. Și de fiecare dată când vei dori să arăți mai bine, să fii mai frumos, să-ți îngrijești și însănătoșești mai întâi sufletul, și apoi să te apuci de chip și trup, deoarece frumusețea exterioară este trecătoare, pe când cea interioară este veșnică.