Pe cap am iarna, dar în suflet am primăvara eternă.

Iubesc primăvara. Aș putea spune că o venerez. Nu știu de ce, însă de fiecare dată când vine vremea asta plină de căldură dulceagă cu miros de prospețime,eu, minuscula ființă din giganticul Univers, devin fericită.      

                                                          

Sunt bucuroasă de faptul că soarele luminează mai puternic, și că acesta-mi netezește cu razele sale părul. Mă minunez de reînvierea întregii naturi, de faptul că vin cocoarele, că se topesc zăpezile și că ies primele fire fragile de iarbă. Zâmbesc florilor ce înfloresc. Sunt nebună după aceste gingașe ființe ce-și desfac încetul cu încetul petalele la lumina soarelui. 

Mă simt fericită de la aerul umplut de primăvară, de viață, de mișcare a tuturor creaturilor din natură. Acel moment mirific când înfloresc cireșii și caișii... Pentru mine este o clipă infinită de desfătare...

Nuanțe de verde,roșu, roz palid și alb sunt preferatele mele. Atunci când vine timpul lalelelor, mă transform într-un fluture ce abia așteaptă să le soarbă nectarul.

Frumosul deseori se manifestă prin simplități, prin sunete cunoscute și imagini îndrăgite.

Pentru mine, frumusețea se ascunde în acest anotimp. O primă vară, o primă înviere, spectaculoasă în culori, imagini tandre, miros dulce de zefir și sunete pline de viață.

Un singur lucru am scăpat din vedere. Pentru noi toți, primăvara va mai zăbovi un pic înainte de a păși sigur în țara noastră. Vine "iarăși" iarna!  Probabil e Baba Dochia, sau poate o urmare firească a influenței noastre asupra naturii, care la momentul respectiv suferă mult.

În cele din urmă,doresc să vă adresez o singură întrebare : iubiți primăvara?